Injectii intravitreene cu Triamcinolon

Injecții pentru îmbunătățirea vederii

Îmbunătățirea vederii prin injecție

Injectii intravitreene cu Triamcinolon Autor: dr. Ioana Poiată, medic primar oftalmolog Triamcinolonul face parte din familia glucocorticoizilor; este o substanţă de sinteză cu proprietăţi antiinflamatorii care se administrează în injecţii perioculare: subconjunctival, subtenonian, retrobulbar şi intravitrean.

Din se utilizează glucocorticoizi intravitrean pentru o serie de afecţiuni ale polului posterior: uveite cronice posterioare, endoftalmite, edemul macular din diabet, edemul macular din obstrucţii venoase retiniene sau edemul macular la pseudofak, degeneresenţa maculară senilă exudativă, postoperator în vitrectomii pentru retinopatia diabetică proliferativă. Mecanismul de acţiune al triamcinolonului este blocarea cascadei acidului arahidonic; efectele lui sunt: antiinflamator, antiangiogenic, antiischemic şi antiedematos.

Triamcinolonul este injectat de obicei într-o doză de 4 mg 0,1ml şi efectul injecţiei durează aproximativ 4 luni.

viziune orizont

Tehnica administrării intravitreeene a triamcinolonului Injectarea triamcinolonului se face în condiţii de asepsie riguroasă în sala de operaţie. Preoperator, se determină presiunea intraoculară, se examinează suprafaţa oculară şi se elimină cazurile cu infecţii oculare active. Este indicat să se întrerupă tratamentul anticoagulant cu zile preoperator. Nu se fac injecţii intravitreene imediat după paracenteza camerei anterioare datorită riscului de endoftalmită sau de hernie de iris.

De asemenea, se instilează un antibiotic şi un anestezic topic. Se acoperă ochiul cu un câmp steril şi se imobilizează pleoapele cu un blefarostat. Injecţia se face la 4mm de limb la ochii faci şi la 3,5 mm la ochii pseudofaci, în cadranele supero sau inferotemporal. Pentru triamcinolon injecții pentru îmbunătățirea vederii utilizează ac de 27 de Gauge şi scurt de 12,7 mm ataşat de o seringă de insulină.

Pacientul anesteziat poate simţi în momentul injecţiei o presiune oculară şi poate avea senzaţii vizuale date de cristalele de triamcinolon care intră în cavitatea vitreană.

După injectare medicul face o uşoară presiune pe ochi la locul înţepării cu acul pentru tamponare. Prin oftalmoscopie se vizualizează perfuzia în artera centrală a retinei precum şi triamcinolonul din vitros care apare ca un depozit din cristale albe. Presiunea intraoculară IOP se ia la 5 minute după injecţie şi apoi la 30 minute.

Imediat după injecţie, IOP medie creşte la aproximativ 40 mmHg, apoi scade treptat în minute la o presiune de mmHg. Pacientul se trimite acasă când IOP scade sub 30 mmHg. Pacientului i se aplică un pansament pe ochi şi este rugat ca la domiciliu să stea întins în pat câteva ore şi să revină a 2-a zi la teste de vedere dificile. Urmează o vizită la doctor la 7 zile, apoi la o lună, la 3 şi la 6 luni.

Timp de 14 zile, pacientul îşi va administra picăturile cu antibiotic prescrise de doctor; de asemenea, îşi va verifica acuitatea vizuală în ochiul injectat pentru a surprinde injecții pentru îmbunătățirea vederii complicaţiilor. În cazurile în care ochiul se înroşeşte, doare, apare jena la lumină, hiperlăcrimare şi scădere de vedere, pacientul trebuie să ia legătura cu medicul curant.

Complicaţiile injecţiilor intravitreene sunt rare: - cel mai frecvent, apare hemoragia subconjunctivală la locul injecţiei; - în mod constant, apar creşteri ale presiunii intraoculare; imediat după injecţie, IOP creşte în general la 40 mmHg. Din acest motiv, IOP se determină în primele 5 minute şi apoi la circa 30 minute după injectarea triamcinolonului; foarte rar, se înregistrează creşteri ale PIO injecții pentru îmbunătățirea vederii să determine pierderea percepţiei luminoase şi să necesite paracenteza camerei anterioare.

În general, vederea pacientului îşi revine după administrarea unor medicamente care scad presiunea intraoculară. Este indicat ca restabilirea vederii pe lobachevsky cazul pacienţilor cu glaucom la care se înregistrează imediat postinjecţie pierderea vederii fără percepţia luminii să se facă pe masa de operaţie o paracenteză.

Endoftalmita infecţioasă are un debut mai precoce în primele 2 zile de la injecţie iar endoftalmita sterilă începe mai târziu între 4 şi 14 zile şi evoluează mai puţin dramatic. Semnele clinice ale endoftalmitei sunt roşeaţa ochiului, durerea, hiperlăcrimarea, jena la lumină şi, în principal, apariţia unei senzţii de ceaţă la ochiul afectat sau chiar scăderea dramatică a vederii.

Aceste complicaţii, deşi foarte rare, sunt grave şi necesită tratament prompt şi chiar operaţii de vitrectomie. Dacă pacienţii sunt mai tineri sau există un glaucom preexistent, riscul de creştere al PIO este mai mare. Efectul triamcinolonului şi durata de acţiune al acestuia Persistenţa dozei de 4mg de triamcinolon este de cel puţin 3 luni în ochiul nevitrectomizat. Acest fenomen limitează durata de acţiune a triamcinolonului între 3 şi 6 luni.

Eficienţa terapeutică se urmăreşte prin repetarea tomografiei oculare şi înregistrarea ameliorării leziunilor maculare; semnificativă este scăderea grosimii retinei maculare care atinge punctul maxim la luni de la injecţie şi revine treptat la valorile anterioare injecţiei.

Din punct de vedere funcţional, se urmăreşte stabilizarea sau reducerea ritmului de scădre a vederii şi chiar în unele cazuri, creşterea acuităţii vizuale.

Standard, se utilizează noţiunea de pierdere sau creştere moderată a vederii cu până la 3 linii de acuitate vizuală logaritmică, respectiv 15 litere sau de pierdere severă a vederii cu peste 15 litere sau 3 rânduri la optotipul EDTRS. În consecinţă, la fiecare control este necesară determinarea acuităţii vizuale, determinarea PIO şi examenul fundului de ochi; tomografia retiniană se efectuează în general la o lună, la 3 şi la 6 luni, după evoluţia cazului.

Utilizarea triamcinolonului în edemul macular diabetic Edemul macular este una din principalele cauze de scădere a vederii la diabetici.

Injectii intravitreene cu Triamcinolon | Novaoptic Botosani

Sunt mai multe tipuri de edem macular. După întindere, se clasifică în edem focal, care e dat de transudaţia microanevrismelor şi edem difuz care se formează prin transudaţia capilarelor retiniene maculare. După mecanismul formării edemului retinian se mai descriu edemul ischemic prin distrugerea microcirculaţiei retiniene foveale şi edemul prin tracţiune, în care o membrană epiretiniană se pliază şi deformează suprafaţa retinei, dezorganizând structura acesteia.

În stadiile avansate ale edemului macular, în retină apar microchişti; lichidul intraretinian poate trece subretinian, decolând stratul fotoreceptorilor. Dacă edemul macular devine semnificativ injecții pentru îmbunătățirea vederii dacă îngroşarea retinei se întinde mai aproape de µm de centrul maculei atunci se indică începerea tratamentului chiar dacă acuitatea vizuală nu e afectată. Tratamentul edemului focal este prin fotocoagularea directă cu laserul a microanevrismelor. În edemul difuz se aplică o fotocoagulare în grilă, dar eficacitatea laserului este mai redusă şi chiar există cazuri în care edemul este refractar la fotocagularea laser în grilă.

De aceea s-au încercat şi alte metode de reducere a edemului difuz. În s-a încercat pentru aceste cazuri un glucocorticosteroid cortizon intravitrean. De atunci, au început să se administreze intravitrean şi alţi corticosteroizi fluorocinolon, dexametazon, triamcinolon.

Cei mai mulţi oftalmologi preferă doza de 4 mg de triamcinolon intravitrean 0,1 ml de soluţiedoza care are eficacitate şi în acelaşi timp o rată mai redusă a reacţiilor adverse. Sunt studii în care triamcinolonul se administrează când edemul macular nu răspunde după 6 luni de la aplicarea laserului.

Dacă după 6 luni de la fotocoagulare, grosimea retinei centrale CRT este de peste µm şi acuitatea vizuală se menţine scăzută, se injectează 4 mg de triamcinolon.

  1. Initial se face o evaluare oftalmologica completa si complexa a pacientilor ce trebuie sa includa si o tomografie in coerenta optica a retinei - OCT Injectiile se fa  la interval de o lunaurmate de o tomografie OCT de control ce se realizeaza la luni de la ultima injectie.
  2. Vă invităm în clinica noastră, să discutăm despre necesitătile fiecăruia și să stabilim cea mai bună conduită terapeutică pentru recuperarea vederii pierdute sau îmbunătățirea calității vederii d-voastră.
  3. Clinica Novaoptic - Injecțiile intravitreene cu triamcinolon
  4. DMLV | Essilor Romania
  5. Cum se tratează vederea negativă
  6. Vezi CV-ul Triamcinolonul face parte din familia glucocorticoizilor; este o substanță de sinteză cu proprietăți antiinflamatorii care se administrează în injecții perioculare: subconjunctival, subtenonian, retrobulbar și intravitrean.
  7. Restaurarea viziunii nutriționale
  8. Test de vedere pentru depistarea bolii

Toate studiile efectuate au arătat o scădere importantă a edemului retinian şi a grosimii retinei după injecţia de triamcinolon. Intervalul dintre injecţii este de 6 luni.

În unele cazuri s-au făcut şi 4 injecții pentru îmbunătățirea vederii cu triamcinolon. S-a constatat că triamcinolonul are efecte pozitive asupra neuropatiei diabetice, asupra edemului microchistic, a edemului ischemic, scade decolarea seroasă a retinei şi nu influenţează glicemia. Se pare că eficienţa triamcinolonului scade la a doua injecții pentru îmbunătățirea vederii şi că incidenţa cataractei creşte la administrările repetate. Se pare că în cazul edemului macular la diabetici, tratamentul trebuie să fie cât mai precoce şi agresiv pentru a preveni defectele structurale ireversibile.

Studiul DRCR net Diabetic Retinopathy Clinical Research network în care compară fotocoagularea laser în grilă sau focală cu triamcinolon intravitrean, arată că deşi în primele luni acuitatea vizuală este mai bună la prima injecţie, se pare că în timp fotocoagularea are efecte mai bune injecții pentru îmbunătățirea vederii reacţii adverse mai puţine decât triamcinolonul. Cea mai mare rată de succes pe termen lung o are tratamentul combinat laser triamcinolonul sau laser Avastin.

Un injecții pentru îmbunătățirea vederii studiu al DRCR net evaluează efectul asupra acuităţii vizuale şi a grosimii retinei pentru ranibizumab Lucentis - un inhibitor de factor endotelial de creştere singur sau în asociere cu laserul aplicat prompt sau după 6 luni în comparaţie cu laserul singur sau triamcinolon cu laser prompt.

Se observă o bună corelaţie între gosimea retinei şi acuitatea vizuală. Se observă o scădere progresivă a grosimii retinei în cursul celor 2 ani după laser, dar acuitatea vizuală nu mai creşte după primul an. Se pare că în primul an, creşterea acuităţii vizuale a fost semnificativ statistic mai mare în grupul ranibizumab cu laser faţă de laser singur sau triamcinolon cu laser.

Îmbunătățirea vederii prin injecție

O uşoară diferenţă se menţine şi după 2 ani, se presupune că şi datorită cataractei în grupul cu triamcinolon. Dar, trebuie avut în vedere că inhibitorii de factori endoteliali de creştere dau în diabet o rată mai mare a accidentelor vasculare cerebrale, a infarctului de miocard sau a hipertensiunii arteriale necontrolate.

S-a observat că triamcinolonul este mai eficient în cazul edemului macular cu exudate dure confluente decât avastinul bevacizumab. Ca urmare a succesului triamcinolonului în menţinerea şi chiar îmbunătăţirea vederii în edemul macular la diabetici dar şi ca o consecinţă a studiului apariţiei reacţiilor adverse la injecţiile repetate de triamcinolon, se încearcă utilizarea corticosteroizilor în sisteme cu eliberare prelungită care se introduc în cavitatea vitreană şi eliberează cantităţi dozate de substanţă într-un ritm susţinut.

Triamcinolonul se utilizează în cazurile cu obstrucţii de vena centrală sau e ram al venei centrale a retinei.

Injecții pentru îmbunătățirea vederii

În aceste situaţii se produce o stagnare a curgerii sângelui în venele retiniene, cu dilatarea pereţilor vasculari şi transudaţia plasmei în retină şi cu apariţia hemoragiilor extinse intraretineine. Toate acestea afectează acuitatea vizuală când se produc în aria maculară, producând edemul macular.

viziune de ciulin de lapte

Tratamentul edemului macular poate fi medicamentos anticoagulante, antiagregante plachetare, medicamente care îmbunătătţesc reologia sanguină sau care întăresc pereţii vaselor şi medicamente care îmbunătăţesc metabolismul retineiplasmafereza, intervenţii chirrugicale care repermeabilizează vena, neurotomii radiare, anastomoze retinocoroidiene cu laserul.

Unele din aceste tratamente au efect dacă sunt administrate în primele săptămâni după accidentul vascular, altele pot fi încercate şi după primele 3 luni.

În această panoplie de atac al trombozei venoase retiniene câştigă un loc important injecţiile intravitreene. Ele au scopul de a creşte acuitatea vizuală prin reducerea edemului macular. Sunt în derulare studii importante: studiul SCORE care administrează triamcinolon în doza de 1mg sau 4 mg pentru obstrucţia de vena centrală a retinei sau de ram.

Injecţia trebuie repetată la 6 luni, crescând riscul de glaucom, cataractă şi endoftalmită. Triamcinolonul se poate asocia cu avastinul sau cu lucentis în aceeaşi şedinţă. Este un nou pas înainte în tratamentul ocluziei venoase, deoarece substanţa se eliberează lent, asigurând un efect prelungit şi o rată mai scăzută a reacţiilor adverse.

S-a făcut un studiu injecții pentru îmbunătățirea vederii cazuri cu obstrucţii de VCR sau de ram la care s-a administrat implantul de dexametazonă de 0,7 mg, de 0,35 mg sau fără tratament, urmărite 6 luni.

Procentajul de cazuri cu creştere a IOP peste 25 injecții pentru îmbunătățirea vederii are un peak spre ziua 60 şi după 6 luni se reduce, fiind similar cu cazurile netratate. Se pare că riscul de cataractă complicată este mai mic decât în tratamentul cu triamcinolon.

Triamcinolonul se utilizează şi în tratamentul edemului macular cistoid după operaţia de cataractă. La pacienţii la care acuitatea vizuală este sub ½ şi edemul este refractar la tratamentul medicamentos convenţional se pot face injecţii cu triamcinolon cu o rată înaltă de succes.

Medicii o numesc "bucurie de scurtă durată", pentru că oamenii se bucură că au scăpat de ochelari. Puțini știu că este de fapt un semn pentru instalarea cataractei.

Injectarea de triamcinolon peste cazurile de uveită posterioară Se observă o creştere a vederii cu cel puţin 2 linii, dar există o recurenţă la circa 13 săptămâni între 4 şi 28 săptămâni.

Rezultatele cele mai bune sunt pentru edemul mai recent de 12 luni.

bate o viziune perfectă

Injecţia trebuie repetată upă 6 luni. Triamcinolonul este recomdandat şi în DMLV forma exudativă. Conform teoriei inflamatorii susţinute de argumente histologice, imunologice şi clinice hiperpermeabilitatea vasculară evidenţiată la AFG şi ICG, punctele hiperreflective din straturile retiniene externe şi lânga ELM, adiacente lichidului subretinian care se reduc mult după triamcinolon.

De asemenea, se discută şi rolul factorilor care influenţează răspunsul inflamator: traumatismele, radiaţiile ultraviolete, fumatul, alimentaţia, infecţiile chlamidia pneumoniaefactori neuroendocrini. Indicaţiile triamcinolonului în DMLV se suprapun peste cele ale factorilor antiangiogeni şi sunt preferaţi în cazurile cu risc de rupere a membranei Bruch. De asemenea, triamcinolonul se poate administra în tratament combinat.