Linia de vedere principală este

Norme generale de desen tehnic Introducere Formatele desenelor tehnice Indicatorul Împăturirea formatelor Scări utilizate în desenul tehnic Linii utilizate în desenul tehnic Scrierea în desenul tehnic Capitolul 2. Reprezentări utilizate în desenul tehnic Reprezentarea în proiecţie ortogonală Dispunerea proiecţiilor Reprezentarea axonometrică Capitolul 3. Reprezentarea vederilor, secţiunilor şi rupturilor Reprezentarea vederilor Reprezentarea secţiunilor Reprezentarea rupturilor Capitolul 4.

Cotarea în desenul tehnic Elementele cotării Clasificarea cotelor Reguli de cotare Înscrierea cotelor Metode de cotare Cazuri speciale de cotare Reprezentarea şi cotarea filetelor Capitolul 5. Elaborarea schiţei. Desenul la scară Clasificarea desenelor tehnice Schiţa Desenul de execuţie Capitolul 6.

Toleranţe Precizia dimensională Înscrierea toleranţelor la dimensiuni liniare şi unghiulare Precizia de formă şi poziţie a elementelor geometrice Starea suprafeţelor Capitolul 7. Reprezentări specifice şi convenţionale Reprezentarea şi cotarea găurilor cilindrice şi conice Reprezentarea şi cotarea flanşelor Reprezentarea şi cotarea canalelor de pană 3 Capitolul 8. Desenul de ansamblu Reguli de reprezentare Poziţionarea elementelor componente Cotarea desenului de ansamblu Capitolul 9.

Asamblări demontabile Asamblări filetate Reprezentarea asamblărilor cu pană Reprezentarea şi cotarea canelurilor Asamblări elastice Capitolul Asamblări nedemontabile Asamblări cu nituri Asamblări sudate Capitolul Reprezentarea şi cotarea roţilor dinţate şi angrenajelor Roţi dinţate Elementele geometrice ale danturii Reprezentarea roţilor dinţate Indicarea pe desen a elementelor roţilor dinţate Definirea angrenajelor Capitolul Desenul adaptat linia de vedere principală este respectiv a fost folosit de om pentru a exprima pentru sine sau pentru alţii o anumită idee tehnică.

În realizarea oricărui produs industrial, fie el o piesă simplă sau complexă, un edificiu de construcţie sau o navă spaţială, desenul tehnic este prezent, permiţând reprezentarea formei, a dimensiunilor, a condiţiilor de precizie şi de funcţionare a acestora.

Prin desen se exprimă, se ordonează şi se sistematizează gândirea tehnică, pentru ca produsul ce urmează a se executa să răspundă tuturor cerinţelor de ordin tehnic, economic, estetic, etc. Cu alte cuvinte desenul tehnic este reprezentarea grafică plană, la care se folosesc metodele geometriei descriptive şi o serie de reguli şi convenţii stabilite prin standarde, în vederea reprezentării unor obiecte, suprafeţe, etc.

Cât şi pentru transmiterea concepţiilor tehnice.

Meniu de navigare

Această disciplină pune la dispoziţia tuturor ce lucrează în tehnică, indiferent de nivelul pregătirii lor profesionale, metode grafice atât pentru reprezentarea unei concepţii tehnice cât şi pentru interpretarea ei, în vederea materializării acesteia. Ţinând seama de faptul că atât proiectarea cât şi execuţia diferitelor construcţii de maşini angrenează colective tot mai largi de ingineri, tehnicieni şi muncitori, care în multe cazuri nu se găsesc în aceeaşi localitate sau nici măcar în aceeaşi ţară, se înţelege de la sine că fără desenul tehnic, cooperarea în acest domeniu nu ar putea avea loc.

Rezultă clar că desenul tehnic a devenit un mijloc indispensabil de legătură între concepţia şi execuţia tehnică, realizate pe plan naţional sau internaţional. Formatul de bază este considerat formatul A0, celelalte formate derivă din acesta prin injumătăţire, după latura mare a formatului.

Carte desen tehnic & geometrie descriptiva

În afară de formatele normale, se pot folosi formate derivate ce se obţin prin mărirea uneia din dimensiunile a sau b cu un multiplu întreg al dimensiunii laturii respective. Dimensiuni Dimensiunile formatelor normale, alungite speciale şi alungite excepţionale sunt prezentate în tabelul Sursa: pentru uz didactic 6 Tabelul 1.

Marginile formatului a x b Tab. Chenarul formatului delimitează câmpul desenului; se trasează cu linie continuă groasă la o distanţă de marginea formatului de 20 mm pentru formatele A0 şi A1 şi 10mm pentru formatele A4, A3, A2. Zona neutră este zona cuprinsă între marginile formatului finit şi chenarul care delimitează câmpul desenului. Fâşia de îndosariere este situată pe latura planşei din stânga indicatorului, în sensul de citire a acestuia şi are lăţimea minimă de 20 mm şi înălţimea de mm.

Indicatorul este poziţionat în câmpul desenului în colţul inferior dreapta al acestuia. Reperele de centrare sunt segmente de dreaptă situate la extremităţile celor două axe de simetrie ale planşei finite şi se reprezintă cu linie continuă de minim 0,5mm grosime, care începe de la marginile formatului finit şi depăşeşte cu aproximativ 5 mm chenarul ce delimitează câmpul desenului. Reperele de orientare indică sensul de citire al desenului şi constau din săgeţi amplasate pe chenar.

linia de vedere principală este afinul îmbunătățește vederea

Unul din repere este amplasat pe dimensiunea mică a formatului, celălalt pe dimensiunea mare şi coincid cu reperele de centrare astfel încât din reperele de orientare să fie dirijat către desenator. Gradaţia metrică de referinţă se recomandă să fie pe toate desenele.

linia de vedere principală este reduceri tonus la viziune

Se dispune de preferinţă simetric faţă de un reper de centrare şi este amplasată în zona neutră, lipită de chenar. Sistemul de coordonate este recomandat pentru formatele, în scopul de a permite localizarea uşoară pe desen a detaliilor, adăugirilor, modificărilor.

Unghiurile de decupare sunt plasate în cele patru colţuri ale formatului finit şi se reprezintă ca triunghiuri dreptunghice isoscele cu laturile congruente. Se aplică pe fiecare desen de ansamblu, respectiv pe fiecare din planşele ce îl compun. Forma, dimensiunile, modul de amplasare şi de completare a indicatorului sunt prevăzute în SR ISO Indicatorul se amplasează, de regulă, în colţul inferior dreapta al formatului, lipit de chenar.

Fig prezintă indicatorul folosit pentru desenele utilizate în cadrul Universităţii Bacău.

  • Reprezentări ortoganale.
  • Linia principală San'yō - San'yō Main Line - lipsatratament.ro
  • Viziune și sifilis
  • Căi viziune
  • Viziunea 1 5 operare
  • Fete cu vedere foarte slabă
  • tehnica: RAPOARTE SI LINII UTILIZATE IN DESENUL TEHNIC

Nume Data Materialul Nr. Indicatorul este alcătuit din unul sau mai multe dreptunghiuri alăturate, ce pot fi subdivizate în rubrici care conţin informaţiile specifice. Pentru a obţine o dispunere uniformă, informaţiile necesare sunt grupate în mai multe zone dreptunghiulare alăturate, cum ar fi: Zona de identificare informaţii de bază: a numărul de înregistrare sau de identificare a desenului; b denumirea desenului; c numele proprietarului legal al desenului.

Această zonă trebuie amplasată în unghiul inferior dreapta al indicatorului, sensul de citire fiind cel linia de vedere principală este desenului. Zona trebuie evidenţiată prin încadrare cu o linie continuă, de aceeaşi grosime cu cea a chenarului având o lungime maximă de mm. Zona de informaţii suplimentare: d, e numele şi semnăturile persoanelor responsabile pentru desen; 8 8 f scara principală a desenului SR EN g data elaborării; h indicarea stării suprafeţei SR ISO ; i simbolul care indică metoda de proiecţie primul sau al linia de vedere principală este diedru, SR ISO : j materialul din care este executat reperul; 1.

Împăturirea, în scopul îndosarierii sau păstrării în mape sau plicuri, se realizează prin reduce la formatul A4. Scările pot fi: - scară la mărime naturală; scara care corespunde raportului - scări de mărire; scările corespund unor rapoarte mai mari de Ele sunt cu atât mai mari cu cât raportul corespunzător creşte.

Ele sunt cu atât mai mici cu cât raportul corespunzător se micşorează. Indicare pe desen Notarea scării utilizate pe desen trebuie înscrisă în indicatorul desenului. Dacă sunt utilizate mai multe scări de reprezentare, scara proiecţiei principale trebuie să fie înscrisă în indicator, celelalte scări diferite de aceasta sunt înscrise lângă sau sub notarea proiecţiilor linia de vedere principală este, secţiune sau detaliu cărora le corespund.

Tabelul 1. În toate cazurile ea trebuie să fie suficient de mare pentru a permite o interpretare uşoară şi corectă a datelor furnizate. Scara şi dimensiunile obiectului de reprezentat influenţează alegerea formatului desenului.

Detaliile care sunt prea mici pentru o cotare completă în reprezentarea principală, trebuie reprezentată într-o vedere secţiune de detaliu la o scară mai mare, alături de reprezentarea principală. Tulburări de vedere în fiziologie de patru tipuri, şi anume: linie continuă, linie întreruptă, linie punct şi linie două puncte, iar din punct de vederea se deteriorează până la sfârșitul zilei al grosimii se clasifică în două clase: linie groasă şi linie subţire.

linia de vedere principală este vitamina B pentru a îmbunătăți vederea

Grosimea de bază b a liniilor utilizate în desenul tehnic este cea a liniei continue groase; se alege în funcţie de mărimea, complexitatea şi natura desenului şi se păstrează aceeaşi pentru toate reprezentările executate la aceeaşi scară, pe aceeaşi planşă pentru o anumită piesă. Grosimea liniilor se alege din următorul şir de valori date în mm: 2,0; 1,4; 1,0; 0,7; 0,5; 0,35; 0,25; şi 0, Lungimea segmentelor şi intervalelor dintre acestea trebuie să fie uniforme de-a lungul aceleiaşi linii întrerupte, linie punct şi linie două puncte.

În tabelul 1. Identificarea liniei Simbol Aspect Denumire Exemple de utilizare A Linie continuă groasă Contururi reale vizibile Muchii reale vizibile B Linie continuă subţire Muchii fictive vizibile Linii de cotă Linii ajutătoare Linii de indicaţie Haşuri Conturul secţiunilor suprapuse C Linie ondulată subţire Linii de ruptură pentru delimitarea vederilor şi secţiunilor, numai dacă linia respectivă nu este o axă D Linie continuă subţire Linii de ruptură în lemn sau pe în zig zag desenele executate pe computer E Linie întreruptă Contururi acoperite groasă Muchii acoperite F Linie întreruptă Contururi acoperite subţire Muchii acoperite G Linie punct linia de vedere principală este Linii de axă de simetrie H Linie punct mixtă Trasee de secţionare J Linia de vedere principală este punct groasă Indicarea restaurarea vederii cu trei brate sau a suprafeţelor cu prescripţii speciale K Conturul pieselor învecinate Linie două puncte Poziţii intermediare şi extreme de subţire mişcare ale pieselor mobile 11 11 1.

În desenul tehnic se foloseşte fie scrierea înclinată, având caracterele înclinate la 75 0 spre dreapta faţă de linia de bază a rândului, fie cea dreaptă, având caracterele perpendiculare faţă de linia de bază a rândului. În mod obligatoriu pe un desen, cât şi pe un ansamblu care se referă la aceeaşi lucrare, se va utiliza numai unul din modurile de scriere înclinată sau dreaptă.

Prin dimensiunea nominală a scrierii, se înţelege înălţimea h a literelor mari majusculeexprimată în mm. Această proiecţie se obţine prin intersecţia planului de proiecţie cu proiectantele duse perpendicular pe acest plan din diferite puncte ale obiectului.

Reprezentarea în proiecţie ortogonală a obiectelor în desenul tehnic se bazează pe principiile geometriei descriptive. În geometria descriptivă obiectele din spaţiu se reprezintă prin proiecţiile lor ortogonale pe planele de proiecţie, care constituie sistemul de referinţă, format din două sau trei plane de proiecţie perpendiculare între ele. Planele de proiecţie H plan orizontal şi V plan vertical împart spaţiul în patru regiuni numite diedre, iar numerotarea lor se face în sens invers mişcării acelor de ceasornic.

Proiecţia ortogonală a unui punct. Fie un plan [F], plan de proiecţie şi un punct M exterior planului. Dreapta Mm, numită dreaptă proiectantă, intersectează planul [F] în punctul m. În cadrul proiecţiei ortogonale, dreapta proiectantă este perpendiculară pe planul [F]. Proiecţiile ortogonale ale unui punct M pe două plane: planul linia de vedere principală este de proiecţie[v], şi planul orizontal de proiecţie[h], sunt reprezentate în figura 2.

Un segment de dreaptă poate fi proiectat ortogonal proiectând ortogonal extremităţile lui. Proiecţia ortogonală a unui obiect. Feţele unui obiect fiind figuri geometrice, obiectul poate fi proiectat pe oricât de multe plane, cu condiţia ca linia de vedere principală este set de drepte proiectante, corespunzătoare unui plan să fie paralele între ele şi perpendiculare pe planul respectiv.

Fig a prezintă cazul în care obiectul este proiectat pe un plan ce nu este paralel cu nici una din feţele lui, rezultând o proiecţie în care nici un element geometric nu este în adevărată mărime. În cazul în care o faţă a obiectului este paralelă cu planul de proiecţie se obţine adevărata mărime a feţei respective, iar segmentele de dreaptă ce constituie conturul feţei reprezintă adevărate mărimi b,c.

La obiectele de complexitate mai mare, proiecţiile pe două sau trei plane nu sunt suficiente pentru formarea imaginii asupra obiectelor. În astfel de cazuri se impune reprezentarea obiectului pe mai multe plane de proiecţie; ca plane se iau feţele interioare ale unui cub, numit cub de proiecţie, iar obiectul se consideră aşezat imaginar în interiorul cubului Fig.

Dispunerea proiecţiilor reprezintă modul de aşezare a proiecţiilor unei piese vederi şi secţiuni pe desenele tehnice, utilizând proiecţia ortogonală şi este reglementată de STAS Proiecţiile sunt definite în STAS astfel: B F C D A E Fig vederea din faţă, pentru proiecţia în vedere pe planul vertical din spate direcţia A ; - vederea de sus, pentru proiecţia în vedere pe planul orizontal inferior direcţia B ; - vederea din stânga, pentru proiecţia în vedere pe planul lateral din dreapta direcţia C ; - vederea din dreapta, pentru proiecţia în vedere pe planul lateral stânga direcţia D ; 16 16 - vederea de jos, pentru proiecţia în vedere pe planul orizontal superior direcţia E ; labilitate în vedere vederea din spate, pentru proiecţia în vedere pe planul vertical din faţă direcţia F Vederea din faţă, respective secţiunea corespunzătoare, datorită modului cum este aleasă, se numeşte proiecţie principală.

Aceasta se alege, de regulă, astfel încât să reprezinte obiectul în poziţia de utilizare şi să cuprindă cele mai multe detalii de formă şi dimensionale ale obiectului. Piesa trebuie să fie aşezată în aşa fel încât un număr cât mai mare de feţe plane ale formelor geometrice ale piesei linia de vedere principală este fie paralele cu planele de proiecţie pentru a se obţine direct adevăratele lor mărimi. Proiecţia principală poate fi vedere, secţiune sau jumătate vedere jumătate secţiune.

Dispunerea pe desen a proiecţiilor piesei în raport cu proiecţia principală este determinată de metoda de proiecţie utilizată. În SR ISO sunt definite două metode de proiecţie: metoda de proiecţie a primului triedru europeană şi clinică oftalmologică de proiecţie a celui de-al treilea triedru americană. Simbolurile grafice ale celor două metode sunt date în fig a metoda primului triedru; b metoda celui de-al treilea triedru şi pot fi amplasate într-o căsuţă a indicatorului sau alături de desen.

Proiectând ortogonal piesa situată în centrul cubului de proiecţie pe feţele acestuia şi apoi desfăşurând cubul, se obţine reprezentarea în epură a piesei conform metodei de proiecţie a primului triedru Fig. Varianta II B Varianta I F C A D F E Fig Stabilirea numărului de proiecţii necesare pentru reprezentarea unei piese se face în aşa fel încât piesa să fie complet reprezentată, să se poată înscrie pe desen toate 18 18 dimensiunile ce definesc formele geometrice componente ale piesei, fără a se putea naşte greşeli de interpretare sau de citire a desenului.

Reprezentarea, de regulă, a pieselor care pot fi folosite în orice poziţie, cum ar fi şuruburile, arborii, etc. Dacă este necesar, pot fi folosite proiecţii vederi, secţiuni din altă direcţie decât cele şase direcţii indicate, şi anume la reprezentarea unor elemente înclinate Fig. FigFig. Direcţia de proiecţie se indică printr-o săgeată notată cu o literă majusculă din alfabetul latin, iar deasupra vederii reprezentate se scrie litera folosită la notarea săgeţii.

În cazul în care se reprezintă rotită o astfel de vedere, faţă de poziţia rezultată din proiecţie, aceasta se linia de vedere principală este cu un simbol amplasat după litera de identificare a vederii Fig.

Greutăţile constau în faptul că, la intuirea imaginii de volum a unui obiect reprezentat, nu este suficientă o simplă observare a proiecţiilor obiectului, ci este necesară şi combinarea în imaginaţie a acestor proiecţii. Reprezentarea axonometrică este intuitivă şi oferă o imagine clară a obiectului, înlăturând aceste greutăţi. Reprezentarea axonometrică este proiecţia paralelă, ortogonală sau oblică, a unui obiect pe un plan înclinat faţă de linia de vedere principală este dimensionale ale obiectului şi redă imaginea obiectului în perspectivă.

Se recomandă ca, la această reprezentare, numărul de feţe vizibile ale obiectului în proiecţie să fie cât mai mare şi dacă este posibil, chiar nici una din feţele obiectului să nu apară în proiecţie, redusă corectarea miopiei fără intervenție chirurgicală un singur segment de dreaptă. Problema care se clase de acuitate vizuală la reprezentarea axonometrică constă în faptul că obiectul care trebuie reprezentat se consideră raportat la cele trei axe ale sistemului de proiecţie ortogonală.

Pe planul de proiecţie ales, se proiectează, după o direcţie dată, cele trei axe rectangulare ale triedrului, axe la care se raportează obiectul.

linia de vedere principală este osteopați și viziune

Planul astfel ales se numeşte plan axonometric Fig. În funcţie de direcţia de proiecţie avem: - reprezentarea axonometrică ortogonală, dacă direcţia de proiecţie este perpendiculară pe planul axonometric, sau - reprezentarea axonometrică oblică, dacă direcţia de proiecţie este oblică faţă de planul axonometric. Valorile funcţiilor cos α, cos β, cos γ reprezintă coeficienţii de reducere întrucât valoarea funcţiei cosinus este mai mică sau egală cu 1.

Din această cauză, rezultă că forma reprezentării rămâne neschimbată, în schimb mărimea reprezentării se modifică, în raportul 1: 0,82 1, Axele se construiesc ca în figura 2. Spre deosebire de axonometria ortogonală, atât direcţiile cât şi coeficienţii de deformare se pot lua arbitrar, aceştia din urmă putând fi de reducere sau de amplificare.

Reprezentarea axonometrică oblică poate fi: - reprezentare izometrică orizontală, verticală; - reprezentare dimetrică orizontală, verticală. Reprezentarea axonometrică dimetrică, la care numai două unghiuri sunt egale între ele.

linia de vedere principală este viziunea 7 poți naște singur

Triunghiul axonometric este isoscel. Proiecţia acestui cerc pe planul [P] este o elipsă.

Proiecţia diametrului cercului, care este paralel cu dreapta AB de restabiliți vederea cu aloe a celor două plane, este axa mare a elipsei, iar proiecţia diametrului, care este perpendicular pe AB, adică diametrul după dreapta cea mai mare pantă faţă de planul [P], este axa mică a elipsei Fig.

În figura 2. Determinarea grafică a obiectelor se realizează prin intermediul proiecţiilor, vederi sau secţiuni, care se aleg în funcţie de gradul de complexitate ala cestora. Vederile după direcţia de proiecţie pot fi: - vederi obişnuite, dacă vederea respectivă rezultă după una din direcţiile normale de proiecţie prevăzute prin STAS Fig. Fig vederi înclinate particularedacă vederea rezultă după alte direcţii de proiecţie decât cele amintite anterior.

UEM-uri din seria Noile trenuri electrice din seria 2 și 3 autoturisme sunt programate să fie introduse în zona Hiroshima pe linia principală Sanyo în cursul anuluiînlocuind trenurile mai vechi din seria Secțiunea dintre stația Hyōgo în Kobe și stația Akashi în Akashi, Hyōgo s-a deschis mai întâi în În linia a fost extinsă către est până la stația Kobe ca secțiune cu cale duală și stația Tatsuno în TatsunoHyōgo Prefectura spre vest. Calea ferată Sanyō s-a extins progresiv spre vest, ajungând la Okayama și apoi la Fukuyama înHiroshima în și în a ajuns la stația Bakan acum Shimonoseki.

Se indică întotdeauna direcţia de proiecţie, iar vederea rezultată se notează indiferent de poziţia ce o ocupă pe desen. Vederile se reprezintă pe un plan paralel cu suprafaţa respectivă sau pe un plan paralel cu unul din planele de proiecţie.

Pentru uşurinţa identificării proiecţiilor, direcţiile de proiecţie se indică prin săgeţi, executate conform STAS, iar vederile se simbolizează cu litere majuscule a căror dimensiune nominală va fi de 1, Dacă nu respectă dispunerea normală a proiecţiilor sau vederilor sunt executate în raport cu altă proiecţie decât proiecţia principală sau pe altă planşă, indicarea direcţiei de proiecţie precum şi simbolizarea şi notarea vederii devin obligatorii.

În cazul în care se reprezintă într-o vedere numai un element sau o parte a unui obiect, vederea se va numi vedere parţială. La aceste vederi, dispuse însă în altă poziţie decât rezultă din direcţia de proiecţie, se indică direcţia de proiecţie şi se notează vederea.

La reprezentările în vedere, liniile de contur şi muchiile reale de intersecţie ale suprafeţelor se trasează cu linie continuă groasă.

  • Acest articol sau secțiune are mai multe probleme.
  • Perspectivă - Wikipedia
  • Cum se realizează 100 de viziuni
  • Injecții pentru îmbunătățirea vederii
  • Cum să îmbunătățim vederea cu ambliopie
  • Cum vizionarea vizionează online
  • DESEN TEHNIC - Note de curs şi aplicaţii practice - - PDF ΔΩΡΕΑΝ Λήψη

Fig b. Muchiile fictive ce corespund unor racordări foarte line, de regulă nu se reprezintă. Feţele laterale ale paralelipipedelor şi ale trunchiurilor de piramidă, precum şi porţiunile de cilindri teşite plan, având forma de patrulater, în scopul identificării acestor forme, se indică pe desen prin diagonalele acestor suprafeţe trasate cu linie continuă subţire Fig.

A A-A A Fig. Suprafeţele striate, ornamentate cu relief mărunt şi uniform se reprezintă în vedere prin trasarea pe o mică porţiune a formei reliefului cu linie continuă subţire Fig. Muchiile şi contururile acoperite se reprezintă linia de vedere principală este linie întreruptă subţire, în cazul în care reprezentarea acestora este necesară pentru înţelegerea formei obiectului Fig.

A-A A A Fig. Dacă scara utilizată nu permite citirea cu suficientă claritate a unor porţiuni ale obiectului reprezentat, porţiunea respectivă se reprezintă în detaliu se încadrează cu un cerc trasat cu linie continuă subţire şi se reprezintă la scară mărită faşă de proiecţia din care provine Fig. A A Fig sfecla îmbunătățește vederea Piesele care admit unul sau două plane de simetrie se pot reprezenta pe jumătate, respectiv pe sfert, caz în care axa axele de simetrie se intersectează la fiecare capăt cu două linii paralele, trasate cu linie continuă subţire, dispuse perpendicular pe linia de axă.

Numărul, forma şi poziţia elementelor se cotează sau se indică în câmpul desenului.

Direcţia de proiecţie se indică, pentru vederi particulare, indiferent de poziţia în care se dispun pe desen, printr-o săgeată perpendiculară pe suprafaţa ce se proiectează şi având vârful orientat spre aceasta. Simbolurile utilizate pentru notarea vederilor conţin litere majuscule, cu dimensiunea nominală de 1, ori dimensiunea nominală a scrierii folosite pe desenul respectiv.

Literele se scriu paralel cu baza formatului, deasupra sau lângă linia săgeţii, cît şi deasupra proiecţiei corespunzătoare Tab.