Psihologia familiei

Maternitatea din punct de vedere al psihologiei

Criteriul numărului de parteneri[ modificare modificare sursă ] Criteriul numărului de parteneri care formează familia aduc în discuție familiile poligame și monogame. Familiile poligame sunt de două tipuri: familii poliandrice și familii poliginice. Familiile poliandrice sunt acele familii unde femeia are dreptul să se căsătorească cu mai mulți bărbați sau unde există mai mulți parteneri bărbați.

Familiile poliginice sunt cele unde există mai multe partenere femei, bărbații având dreptul de a alege mai multe soții. Caracteristic acestor familii poligame este numărul de copii mare. Poligamia este întâlnită la unele popoare ce promovează după caz sexul masculin sau feminin pentru a proteja societatea. Familiile monogame sunt acele familii în care bărbatul și femeia au dreptul să se căsătorească doar cu un singur partener.

Monogamia poate fi serială, adică în cazul decesului partenerului sau al divorțului, partenerul rămas se poate recăsători, sau poate fi monogamie strictă, atunci când partenerul nu mai are dreptul de a se recăsători. Societatea are un rol important în ceea ce privește stabilirea dreptului de căsătorie cu unul sau mai mulți parteneri, astfel societatea românească promovează monogamia serială.

Tot în cadrul monogamiei, distingem alte trei tipuri de familii: familii nucleare, familii extinse și familii de origine. Familiile nucleare sunt formate din cei doi soți și copiii lor necăsătoriți.

Acest tip de familie este cel mai întâlnit maternitatea din punct de vedere al psihologiei mai dorit în toate societățile pentru că există un grad mai mare de intimitate, de satisfacere a nevoilor sexual-afective, de siguranță și stabilitate și unde relațiile democrate și stabilirea propriilor reguli de funcționare familială sunt realizate mai ușor.

Familiile extinse sunt formate din mai mulți membrii ai familiei ce locuiesc în același spațiu și care reprezintă două sau trei generații: frațipărinți, bunicicopii și nepoți. Acest tip de familie este format în cele mai multe cazuri din două familii nucleare, de exemplu doi soți cu unul sau doi copii care locuiesc împreună cu părinții unuia dintre soți sau doar cu un părinte sau un alt exemplu poate fi o familie nucleară care locuiește cu o sora sau un frate căsătorit sau nu, cu sau fără copii.

Familia extinsă se întâlnește cel mai mult în societățiile tradiționale caracterizate prin conservatorism, al regulilor și tradițiilor familiale. Acest tip de familie impune reguli de organizare și funcționare stricte, astfel familia cea mai în vârstă va fi cea care stabilește aceste reguli, iar cel mai în vârstă bărbat va fi considerat capul familiei, luând deciziile importante în famili.

Dezavantajele familiei extinse Datorită celor relatate mai sus, a conservatorismului, tânărul cuplu ajunge de multe ori să între în conflict cu cuplul paternal cu care conviețuiește ducând astfel la miopie neuromultivită intimității și satisfacerii maritale.

Uneori se poate ajunge chiar la disoluția cuplului nou constituit, datorită neînțelegerilor apărute în boala vederii neclare cu părinții uneori această fiind prea rigidă privind păstrarea vechiilor obiceiuri. În alte cazuri se poate ajunge la disoluția cuplului parental datorită perturbării relațiilor existente și producerea de tensiuni, conflicte provenite din partea cuplului tânăr, alte ori relațiile dintre familiile nucleare se deteriorează după apariția copiilor nepotiilordeoarece bunicii preiau un rol conducător al familiei având tendința de a deveni părinți atât pentru maternitatea din punct de vedere al psihologiei cât și pentru părinții acestora, ducând astfel la neclarități și confuzii de rol atât pentru părinți cât și pentru copii, aceștia ne mai știind pe cine și când să mai asculte.

Avantajele familiei extinse Familia extinsă prezintă și avantaje semnificative. Astfel, fiind mai mulți membrii în familie, există o mai mare varietate de modele de comportament ce pot fi adoptate de copii. Deasemenea, o familie extinsă, poate asigura sentimente mai trainice de apartenența și siguranță, contribuind la o dezvoltare psihică bună a copiilor.

maternitatea din punct de vedere al psihologiei efectul tranchilizantelor asupra vederii

Mai multe persoane într-o familie permit un mai bun atașament al copiilor, fapt deosebit de important în dezvoltarea lor emoțională, având un nivel crescut de încredere în sine și abilități de relaționare cu ceilalți. Familiile extinse, având un număr mai mare de membri, pot face mai ușor față la sarcinile gospodărești,dar și la crizele familiale apărute. Avantajele se măresc cu atât mai mult cu cât fiecare membru al familiei își cunoaște și duce la bun sfârșit rolul pe care îl are și respectă nevoile și relațiile celorlalți, mai ales intimitatea.

Familia de origine este un alt tip de familie fiind reprezentată de familia în care s-a născut persoană, adică părinții și frații acesteia. Criteriul numărului de părinți[ modificare modificare sursă ] Criteriul numărului de părinți care formează familia prezintă două tipuri de familii, biparentale și monoparentale.

Știința Arcadia

Aceste familii mixte, pot conține proprii copii în nouă căsătorie, dar pot avea și copii comuni ai partenerilor. Dificultăți în formarea unei familii mixte sau reconstituite Pentru a fi o familie, în adevăratul sens al cuvântului, familile reconstituite trebuie să depășească o serie de dificultăți.

Astfel neacceptarea părintelui vitreg de către copil, din simplul motiv că îl percepe că un înlocuitor al celui natural, duce la apariția sentimentelor de respingere, furie, ura și gelozie. Aceste sentimente pot să diminueze în timp, dar această depinde de contribuția și atitudinile sau greșelile de comportament ale părințiilor. Unele din greșelile părințiilor sunt: devalorizarea părintelui vitreg în față copiilor, retragerea dreptului de a educa sau a admonesta copilul, tehnicile educative dure sau pur și simplu diferite pe care părintele vitreg le folosește și altele.

Meniu de navigare

O altă situație în care familia reconstituită poate întâmpina dificultăți este aceea în care copilul consideră că părintele sau natural îi acordă mai puțină atenție și iubire după recăsătorire, acesta neexplicand copilului diferența dintre iubirea parentală și cea conjugală. Uneori, problema dificilă apare pentru părintele vitreg; datorită faptului că nu poate acceptă copilul partenerului de viață. Acesta nu își poate manifestă afecțiunea pentru copilul partenerului, mai ales când acesta îl respinge sau chiar se revoltă și lupta împotriva să.

În aceste situații este nevoie de calm și de ajustarea comportamentului părintelui în cauza, astfel încât să poată să facă față problemei. Astfel, copii din căsătoriile anterioare pot prezența sentimente de inferioritate, se pot simți mai puțin iubiți și doriți decât noul copil al cuplului.

maternitatea din punct de vedere al psihologiei poate cădea vederea într-o zi

Familiile monoparentale sunt acele familii în care unul dintre părinți lipsește, copii fiind crescuți doar de un singur părinte. Lipsa unui părinte se poate datora fie decesului acestuia, fie divorțului sau a faptului că o persoană devine părinte unic, prin conceperea unui copil prin fertilizare în vitro, adopția unui copil sau atunci când celălalt partener nu ia parte la creșterea copilului. Cele mai multe familii monoparentale sunt cele ce provin din divorțul părinților sau decesul unui partener și, sunt formate cel mai adesea din mama și copil sau copii.

Dezavantajele familiei monoparentale O familie monoparentală prezintă dezavantajul că părintele în cauza întâmpina multe dificultăți în îndeplinirea rolului sau de a se realiza financiar și implicit de a reuși să asigure comfortul și educația necesară copilului sau. În cazul în care părinții singuri nu pot face față dificultăților apărute, ei apelează la persoane din familia extinsă cum ar fi bunici, alte rude, bone, etc.

Există o diferența în ceea ce privește constituirea familiei monoparentale, mai exact, atunci când familia este compusă din mama și copil față de tată și copil. Astfel, mamele singure au tendința de a nu apela la alte persoane pentru ajutor, ajungând la un moment dat la o suprasolicitare și la apariția tensiunilor interioare care mai târziu pot deveni manifeste, atât la ele cât și la copii lor. Tot la mamele singure se întâlnește preluarea rolului de tată, reversul însă, putând fi constatat foarte rar în cazul bărbaților, părinți singuri.

Perspectiva unei mame despre maternitate – Pagina de Psihologie

Datorită acestor schimbări în interiorul familiei, apar modificări ale regulilor, ale granițelor dintre membrii familiei și subsisteme sau modificări ale întregii structuri familiale. De exemplu, mamele singure tind să fie mai autoritare, mai rigide în aplicarea regulilor, pentru a suplini lipsa tatălui iar tații singuri devin în aceste situații mai delicați, mai afectuoși, dar sunt mai restrictivi în unele reguli. Într-o familie monoparentală pot apărea modificări la nivelul subsistemului adulților, astfel el fiind redus la un singur adult, fapt ce va duce în timp la dificultăți în modelarea intimității erotico-sexuale a copiilor.

Ei au o confuzie în ceea ce privește modelul feminin și maternitatea din punct de vedere al psihologiei masculin, deoarece având un singur părinte, acesta joacă rolul și de mama și de tată.

Criteriul numărului de copii[ modificare modificare sursă ] Criteriul numărului de copii ne da un număr de patru tipuri de familii:familia fără copii, cu un singur copil, cu doi copii și cu trei sau mai mulți copii. Familia fără copii este un cuplu căsătorit care nu are încă sau nu va avea cum să îmbunătățim vederea în trei zile copii.

Acest tip de familie devine din ce în ce mai des întâlnit în zilele noastre deoarece apare fenomenul de întârziere a momentului nașterii unui copil în cuplu. Motivele ar fi:dorința partenerilor de a se bucură de intimitatea lor o perioada mai lungă de timp, de a testa stabilitatea relației lor pentru a nu avea eșecuri printr-un divorț, dorsa se realizeze economic, financiar obținerea unui serviciu, cumpărarea unei locuințe etc.

Alte motive că familia să nu aibă copii ar fi și folosirea din ce în ce mai mult a metodelor contraceptive, conștientizarea greșelilor educative făcute de părinții partenerilor ce formează cuplul actual, creșterea ratei divorțurilor, mutarea atenției mai mult pe împlinirea profesională a celor doi parteneri, stresul ridicat datorită creșterii timpului petrecut la serviciu ducând astfel la scăderea capacității reproductive și a intimității în cuplu, reorientarea nutriție de restaurare a vederii către o viață personală și profesională ducând astfel la amânarea rolului matern.

Familiile fără copii, în majoritatea cazurilor se caracterizează printr-o intimitate foarte mare, având o legătură emoțională foarte strânsă între parteneri. Familia cu un singur copil este foarte des întâlnită fiind tipul de familie care împlinește nevoia de paternitate a partenerilor dar face că să nu fie suprasolicitată economic și psihologic. În cazul în care familia este funcțională, echilibrată, copilul se dezvoltă normal el, simțind nevoia unui frate sau a unei surori.

Introducere în psihologia socială

În cazul în care copilul nu va avea un var verișoara pentru a ține loc de frate sau sora el își va dori prieteni, devenind în funcție de caracteristicile sale personale timid, izolat sau dimpotrivă sociabil.

În funcție de atenția acordată de ambii părinți copilului, acesta are șanse de a fi răsfățat sau nu. Datorită părințiilor ce investesc emoțional mai mult decât trebuie în copilul lor acesta, poate să rămână în starea de copil pentru mai fiul și fiica au faimă vreme, deși fizic devine adult. În cazul în care copilul trăiește mai mult între adulți, acesta interiorizează ușor trăirile lor ducând astfel la conflicte interioare și la întârzierea sau accelerarea maturizării.

Când beneficiază de toate resursele familiei, copilul se va dezvoltă armonios atât fizic cât și psihologic, iar în cazul în care acestea sunt diminuate de exemplu dacă intimitatea între parteneri are de suferit relațiile de afecțiune s-au răcit, există conflicte sau boli etc. Există în număr mare familii în care mama se coalizează cu copilul împotriva tatălui, datorită rolului timpuriu ce îl are mama în relația cu copilul dar există și familii în care tată coalizează cu copilul împotriva mamei în acest caz mama având perturbări majore de comportament datorate de exemplu unor boli fizice sau psihice.

În aceste cazuri copilul poate substitui rolul de partener sau de confident în funcție de sexul copilului și de nevoile neîmplinite ale părintelui. Astfel copii dezvoltă un atașament exagerat față de părinte sau părințifapt ce va determina dificultăți în asumarea rolului de parteneri în viitoarele lor relații.

Familia cu doi copii este un tip de familie apreciată și foarte întâlnită pentru că prezintă marele avantaj că frații învață să se accepte, să se iubească, să colaboreze și să negocieze. Astfel rolurile în maternitatea din punct de vedere al psihologiei sunt împărțite pe sexe sau ordinea nașterii. Între cei doi frați apare fenomenul de competiție, această fiind mai ales pentru dragostea părințiilor și pentru resursele materiale.

Atunci când frații sunt apropiați că vârstă competiția este mult mai evidență dar, ea nu este o competiție negativă ci stimulează abilitățile de negociere și de a face față societății unde copilul va întâlni diverse situații. Există o importantă în restabilește cu adevărat vederea ce privește și sexul cum se recuperează viziunea ștearsă în manifestarea afecțiunilor dar și a conflictelor, în cazul în care copii sunt de același sex afecțiunea înclină mai degrabă către prietenie contribuind la formarea unor tendințe homosexuale iar dacă aceștia sunt de sexe diferite uneori afecțiunea este amestecată cu sentimente erotice, reprimate de tabu-ul incestului sau nu această depinzând de atitudinea părinților.

Și în acest tip de familie pot apărea coaliții, cele mai frecvente fiind între mama și copii sau mama cu un copil și tatăl cu celălalt. Familia cu trei sau mai mulți copii are o caracteristică importantă, această fiind că frații au mari șanse să se formeze unul după celălalt, și să se crească unul pe celălalt.

Produs adăugat cu succes în coș

În cazul în care resursele materiale ale familiei sunt insuficiente, primul copil va avea sarcini asemănătoare cu cele ale părinților îngrijindu-se de gospodărie, dând ajutor la creșterea celorlalți copii și lucrând atunci când devine adult acesta numindu-se și copil parental oricare dintre copii din fratriile numeroase poate deveni parental, dar șansele cele mai mari le are primul. Rolul de copil parental poate fi adaptativ în cazul familiilor ce au o bună funcționare sau neadaptativ, în cazul familiilor cu probleme, când părintele renunță la rolul sau și copilul va fi nevoit să îl preia.

Copiii parentali se pot simți supraîncărcați, pot simți că sunt depășiți de sarcini, fiind încercați de sentimente copleșitoare de exerciții de restaurare pentru vedere și neputință, care pot duce la tulburări afective sau boli psihogene. Copii parentali când devin adulți își continuă acest rol de îngrijire, inclusiv față de proprii parteneri inclusiv în familile pe care le vor constitui.

Un alt fenomen pe care îl întâlnim în familile cu trei sau mai mulți copii este acela al copilului mijlociu ce se simte ignorat emoțional, neglijat dezvoltând sentimente de fustrare, neîncredere în sine, furie, acestea ducând la apariția unor maternitatea din punct de vedere al psihologiei de comportament și alte simptome cum ar fi dificultăți în relaționare, insuccese școlare și profesionale, inclusiv boli.

maternitatea din punct de vedere al psihologiei Jirinovski are viziune

Copilul cel mic poate fi apăsat de nevoile familiei, pe care mai mult le simte, decât le înțelege, această ducând la refularea trăirilor în timpul somnului, având coșmaruri, vorbind în somn. Criteriul orientării sexuale a celor doi parteneri[ modificare modificare sursă ] Acest criteriu cuprinde două tipuri de familii, familiile heterosexuale și familiile homosexuale. Familiile heterosexuale sunt acele familii în care ambii parteneri sunt heterosexualiacestea fiind întâlnite cel mai des în lume.

Familiile homosexuale sunt acele familii în care cei doi parteneri au aceeași orientare sexuală. Aceste familii pot avea sau nu copii, aceștia fiind proveniți din căsători anterioare cu parteneri heterosexuali, prin adopție sau prin fertilizare în vitro. Acest tip de familie se întâlnește mai rar și a apărut mai recent în tipologia familială. În Europa există câteva state care au acceptat căsătoriile dintre parteneri homosexuali dar în cele mai multe cazuri cuplurile homosexuale sunt acceptate mai bine fără a fi legalizate într-o căsătorie.

Homosexuali și lesbienele în cele mai multe cazuri preferă să rămână în cupluri fără a mai întemeia familii punând accent mare pe libertatea personală și a exprimării sexualității. Criteriul apartenenței culturale a partenerilor[ modificare modificare sursă maternitatea din punct de vedere al psihologiei Sunt două tipuri de famili în acest criteriu, astfel întâlnim familii în care partenerii aparțin aceleiași culturi, fiind tipul cel mai frecvent întâlnit și familii mixte în care partenerii aparțin unor culturi diferite.

Acest tip de osteochondroza viziune cefalee capătă din ce în ce mai mult teren datorită dezvoltării tehnicii de comunicare prin telefon, fax și Internet. Într-o familie mixtă apar numeroase provocări, în special acelea de a armoniza și diferențele de cultură, tradiții alături de cele personale ce există în orice familie. În România întâlnim cele mai frecvente cazuri de familii mixte că fiind realizate între români și unguri, români și nemți, între români și rromi sau alte tipuri de combinație.

Partenerii acestor familii au o deschidere mentală și spirituală mai mare, fiind mai puțin afectați de prejudecăți, mai flexibili în gândire și comportament. Rolurile familiale[ modificare modificare sursă ] Prin rol familial înțelegem setul coerent de comportamente pe care membrii familiei îl așteaptă de la fiecare membru al acesteia, în funcția de poziția pe care o ocupă în sistem familial.

maternitatea din punct de vedere al psihologiei degustare de vedere

Rol conjugal Cunoașterea de sine și a partenerului; Satisfacerea reciprocă a maternitatea din punct de vedere al psihologiei afectiv-sexuale a intereselor și aspirațiilor referitoare la viață de cuplu; Susținerea reciprocă în urmărirea sarcinilor și funcțiilor familiei; Modelarea intimității întoarceți o vedere bună a vieții de cuplu pentru copii; Stimularea funcționarii cuplului prin folosirea tuturor resurselor personale.

Rol parental Formarea identității sexuale a copiilor; Stimularea evoluției și dezvoltării personalității la copii. Rol fratern Învățarea traiului alături de egali prin afecțiune, rivalitate, solidaritatecompetiție, conflict, negociere ; Completarea identității de sine și a celei sexuale; Susținerea afectivă și comportamentală în diferite situații.

maternitatea din punct de vedere al psihologiei cum se restabilește vederea pentru miop

Pot apărea carențe în ceea ce privește îndeplinirea rolurilor familiale cum ar fi exacerbarea sau minimalizarea rolurilor familiale. Astfel în exacerbarea rolului, de exemplul soțul sau soția se implică exclusiv în rolul conjugal, generând sentimente de sufocare, de culpă și control pentru partener și ignorarea copiilor.

Cel mai des exacerbarea rolului se întâlnește la mame, ajungând să facă din rolul matern un scop în sine punând totul, chiar și pe ele pe planul doi întotdeauna. O altă exacerbare este cea a rolului fratern apărând în situațiile în care un frate își îndreaptă toată atenția, grijă și viață spre frații săi, ignorând propriile nevoi și scopuri, un exemplu fiind copii parentali.

Minimalizarea rolului familial, de exemplu minimalizarea rolului conjugal și îndreptarea spre relații extra conjugale, activități profesionale. Minimalizarea rolului parental are consecințe negative asupra copiilor deoarece apare neglijarea acestora sau privarea acestora de grijă, atenția și satisfacerea maternitatea din punct de vedere al psihologiei pe care singuri nu le pot îndeplini având consecințe negative în dezvoltarea personalității lor.

Neglijarea rolului patern apare la părinții imaturi, la cei cu boli fizice și psihice grave, la cei care își resping propia sexualitate mame care își resping feminitatea și tati care nu manifestă masculinitatepărinți dependenți de alte persoane cum ar fi părinți sau parteneri sau maternitatea din punct de vedere al psihologiei etc. Minimalizarea rolului fratern îl întâlnim atunci când frații se ignoră unii pe alții sau atunci când apar multiple conflicte și tensiuni între ei.

Caracteristicile vieții de familie[ modificare modificare sursă ] Familia este un sistem dinamic, membrii ei participând la transformările permanente ale acesteia, prin faptul că evoluează împreună aducând fiecare aportul la îmbogățirea vieții de familie.

O familie trece prin mai multe etape în evoluția ei, și în funcție de acestea apar diverse transformări specifice fiecărei etape.