Factorii şi costurile de producţie

Factori de producție periculoși și nocivi viziune. Factorii şi costurile de producţie - Teoria economica

Factorii şi costurile de producţie

A — suma anuală a amortizării; V — valoarea iniţială a capitalului,fix; r — valoarea reziduală, adică valoarea recuperată după scoaterea din funcţiune a capitalului fix; d — cheltuielile făcute pentru scoaterea din uz a capitalului fix; T — timpul de funcţionare a capitalului fix.

În practica economică se aplică mai multe metode de amortizare a activelor materiale imobilizate capital fix : metoda amortizării constante sau proporţionale; metoda regresivă şi metoda progresivă, etc. În practica ţărilor se aplică, îndeosebi, metoda amortizării constante sau proporţionale.

lista forumului de viziune

Ea presupune calcularea amortizării în mod uniform — cu aceeaşi normă de amortizare — pe întreaga perioadă de funcţionare a activelor imobilizate. În cazul amortizării constante cheltuielile cu amortizarea sunt repartizate egal pe întreaga durată de funcţionare normată. Astfel peste 5 ani amortizarea totală I-ul an — ; al II-lea an — ; al III-lea an —; al IV-lea an — ; al V-lea an — va fi egală cu valoarea iniţială a echipamentului.

fie că nasc cu o vedere slabă

Metoda de amortizare regresivă se caracterizează prin scăderea continuă a normelor de amortizare, pe măsura creşterii gradului de uzură.

Amortizarea regresivă se calculează, fie prin aplicarea unei norme de amortizare descrescătoare asupra valorii iniţiale, fie prin aplicarea aceleiaşi norme de amortizare, nemodificată pentru întreaga perioadă, asupra valorii rămase din fiecare an.

Coeficientul de regresie are valori diferite în funcţie de durata echipamentului: pentru durate de funcţionare până la ani, coeficientul este de 1,5; pentru durate de funcţionare între ani, coeficientul este 2; iar pentru durate de funcţionare peste 6 ani, coeficientul este 2,5.

Această metodă are o aplicare restrânsă întrucât presupune eforturi financiare mai mari tocmai când activele materiale au o productivitate mai scăzută. În perioada actuală, caracteristic pentru ţările dezvoltate economic sunt, mai ales, schimbările în structura capitalului fix, sporind în ritm rapid ponderea echipamentelor cu grad ridicat de amortizare, a celor care îndeplinesc funcţii de reglare şi control în cadrul proceselor de producţie.

Оценка условий труда по факторам производственной среды

Aceasta se explică prin faptul că o economie modernă şi eficientă se caracterizează printr-o tot mai mare mobilitate şi adaptabilitate la cerinţele şi exigenţele progresului tehnico-ştiinţific.

Neofactorii de producţie şi particularităţile lor Ca neofactori de producţie se consideră: progresul tehnico-ştiinţific; sistemul informaţional; capitalul uman; abilitatea întreprinzătorului.

Ameliorarea calitativă a factorilor de producţie se înfăptuieşte prin intermediul progresului tehnic. Progresul tehnico-ştiinţific, ca neofactor de producţie, contribuie la: modernizarea şi diversificarea produselor, perfecţionarea echipamentelor şi tehnologiilor de producţie; aplicarea noilor surse de materie prime şi energetice; îmbunătăţirile în domeniul comercializării bunurilor, al transportului şi comunicaţiilor; perfecţionarea metodelor de organizare a producţiei şi a activităţii manageriale etc.

tratament de vedere nechirurgical

Revoluţia ştiinţifică şi tehnică actuală permite înlocuirea aproape totală a efortului fizic şi în măsură sporită a celui intelectual. Sistemul informaţional, ca neofactor de producţie, asigură: reglarea, fără participarea nemijlocită a omului, a unor procese de producţie; conducerea de la distanţă a unor maşini şi utilaje, programarea, lansarea şi urmărirea proceselor de producţie; înlocuirea factorului muncă prin sistemul de maşini robotizarea.

Informaţiile se deosebesc de resursele economice clasice printr-o serie de particularităţi ce privesc: producerea informaţiilor, gestionarea, tranzacţionarea pe piaţă şi consumul specific al acestor resurse. Capitalul uman - ca neofactor de producţie, include stocul de experienţă şi cunoştinţe acumulate în fiinţa umană, care constituie un izvor al venitului potenţial viitor pe baza serviciilor productive furnizate.

În calitate de capital uman serveşte măiestria profesională obţinută prin educaţie. La baza capitalului uman se află investiţiile făcute anterior în sistemul de instruire.

Descrierea profesiei

Abilitatea întreprinzătorului, ca neofactor de producţie, este apreciată ca un tip special de resursă umană, care se referă la capacitatea de a combina în modul cel mai eficient naturamunca şi capitalul, la creativitatea şi iniţiativa de a produce bunuri şi de a găsi noi căi de comercializare a acestora, la asumarea riscului în activităţi economice.

Economistul american C. McConnell atribuie acestui factor următoarele funcţii: are iniţiativă în combinarea resurselor — pământ, muncă şi capital — în producerea bunurilor şi serviciilor; este factori de producție periculoși și nocivi viziune care dirijează politica în firmă; este un novator — cel care încearcă introducerea de noi produse, tehnologii şi instrumente sau de noi forme de organizare a întreprinderii; este purtătorul riscului — răsplata pentru timpul, efortul şi abilitatea sa poate fi profitul, dar şi pierderea şi chiar falimentul.

Combinarea şi substituirea factorilor de producţie Combinarea factorilor de producţie reprezintă un mod specific de unire a acestora, ce poate fi privit sub aspect cantitativ, structural şi calitativ. Criteriul de apreciere a raţionalităţii şi eficienţii combinării este natura însăşi a activităţii economice. Din punct de vedere economic prima şi cea mai importantă funcţie a întreprinzătorului este asigurarea unei combinări optime a factorilor de producţie.

Definiție și concepte de bază

Pentru realizarea acestei funcţii întreprinzătorul, mai întâi, va lua o decizie privind: stabilirea volumului cheltuielilor, pe care urmează să le efectueze pentru achiziţionarea unor cantităţi de factori de producţie în funcţie de nivelul preţului de piaţă al acestor factori, în scopul obţinerii unui volum maxim de bunuri.

În acest caz scopul lui va fi maximizarea cantităţii de bunuri realizate cu un volum dat al factori de producție periculoși și nocivi viziune de producţie; determinarea nivelului producţiei, respectiv a cantităţii de bunuri pe care doreşte să o producă şi combinarea, în anumite proporţii, a factorilor de producţie, care să-i asigure cel mai redus cost, adică minimizarea costului de producţie. În al doilea rând, antreprenorul trebuie să aibă în vedere perioada de timp în care urmează să se realizeze decizia aleasă.

este necesară o vedere bună pentru admitere

Din acest punct de vedere există: o perioadă scurtă de timp; o perioadă lungă de timp. Într-o perioadă scurtă de timp, cantitatea unor resurse economice nu poate fi schimbată şi adaptată rapid necesităţilor de producere a unor bunuri.

Unde să înveți profesia de operator de detectoare de defecte?

Prin natura lor, aceste resurse au un caracter fix, oferta, pe o perioadă scurtă de timp, fiind perfect inelastică, cum ar fi de exemplu, clădirile, utilajele, unele categorii de personal cu un grad înalt de calificare personal managerial. Însă, această cantitate poate fi schimbată prin modificarea cantităţii altor resurse economice, cum ar fi: materiile prime, energia electrică, precum şi unele categorii de personal.

Începutul și sfârșitul zilei de lucru, durata pauzei de prânz poate varia în funcție de programul trenului. Dacă modificați programul trenului în cursul anului, se fac ajustări corespunzătoare la tabelul 1 din prezentele reguli. Dacă nu este posibil să se calculeze orele de lucru pe timp de zi și în detectarea defectelor pentru perioada 1 noiembrie - 28 februarie 29se stabilește o săptămână lucrătoare de șase zile cu o zi liberă, sau plata ca timp de oprire forțată din vina întreprinderii rata tarifară 0,

Totalitatea acestor resurse alcătuiesc factorul variabil de producţie. Aşadar, pe o perioadă scurtă de timp, o firmă poate realiza diferite niveluri de producţie prin utilizarea, în anumite proporţii combinaţiia unui factor variabil cu un factor fix. Totodată, un anumit nivel al producţiei poate fi realizat numai printr-o combinare, într-o proporţie dată, a factorului variabil cu cel fix.

Pe o perioadă îndelungată de timp, creşterea producţiei este posibilă numai în condiţiile în care toţi factorii de producţie sunt variabili.

Muncă îndelungată cu afișaje, lucrează într-o poziție inconfortabilă Dinamic Ridicare și transport de greutăți, manuale Suprasarcină neuropsihică: Lucrările oamenilor de știință, profesorilor, studenților Supratensiunea analizatorului Operatori tehnici de sistem, controloare de trafic aerian, afișează Monotonia muncii Suprasarcină emoțională Activitatea controlorilor de trafic aerian, a lucrătorilor creativi Notă. În acele cazuri în care nu sunt furnizate condiții de lucru confortabile în zona de lucru, sursa de factori nocivi fizici poate fi crescută sau scăzută temperatura aerului din zona de lucru, creșterea sau scăderea presiunii atmosferice, umiditatea și viteza aerului, organizarea necorespunzătoare a iluminării iluminare insuficientă, luminozitate crescutăcontrast redus, strălucire, ondularea crescută a fluxului de lumină. Efectele nocive apar și în lipsa oxigenului în aerul zonei de lucru. Condițiile specifice de producție se caracterizează printr-o combinație de factori negativi și diferă, de asemenea, în ceea ce privește nivelul factorilor nocivi și riscul factorilor traumatici.

În această situaţie, un anumit nivel de producţie poate fi realizat prin combinări diferite ale factorilor de producţie. De exemplu, cantitatea de de unităţi din bunul X poate fi realizată prin utilizarea, în cantităţi diferite, a doi factori de producţie — muncă, măsurată prin numărul de lucrători L şi capital, exprimat prin numărul unităţilor de capital utilizate K.

Substituirea este un fenomen propriu de înlocuire şi poate avea loc între factorul muncă şi factorul capital sau factorul natural, între diferite elemente componente ale factorilor de producţie înlocuirea materiilor prime naturale cu cele sintetice.

Astfel, substituirea este posibilitatea de a înlocui o cantitate dată dintr-un factor de producţie printr-o cantitate dată dintr-un alt factor de producţie, în condiţiile menţinerii aceluiaşi nivel al producţiei. Presupunem că aceşti doi factori pot fi substituiţi, în anumite proporţii, pentru obţinerea celor de unităţi din bunul X. Această substituire este reliefată de rata marginală de substituirii RMS. Considerând că munca substituie capitalul, RMS este egală cu raportul dintre numărul unităţilor de capital K înlocuite ΔK şi modificarea numărului de lucrători ΔLcu semnul minus în faţa raportului, pentru a opera cu mărimi pozitive.

Semnul negativ viziune minus 4 după cum văd oamenii relaţiei se explică şi prin faptul că unul din factori creşte iar celălalt scade. Rata marginală de substituire a capitalului prin muncă poate fi ilustrată prin exemplul de mai jos tab.