Meniu de navigare

Psihic cu deficiență de vedere. Ce este o deficiență de vedere?

Medicină/Deficiența de vedere

Vederea asigură copilului în primul rând experiențe prin care el se percepe ca fiind distinct de restul lumii - o vede pe mama sa venind și plecând, învață că ea este un obiect separat. Pornind de la rolul mare pe care îl joacă vederea în procesul de formare al conceptului de sine: Deficientul vizual explorează lumea obiectelor numai prin tact - îi ia mai mult timp să-și descopere părțile corpului, de obicei face această descoperire atunci când reușește să le exploreze cu gura; Prezența mamei este cunoscută la început numai prin tact, iar ulterior prin asocierea prezenței ei cu sunetele pe care ea le produce - această asociere apare mai târziu, ca cea vizuală a copilului normal; Imaginea corporală se formează prin explorare tactilă și mai târziu prin intermediul comunicării și feedback-ului verbal; Numărul de relații sociale limitate se datorează și supraprotecției părinților care încearcă să-l țină la distanță de eventualele feedback-uri negative și datorită experiențelor școlare când educatorii fac concesii speciale sau nu sunt realiști în formularea așteptărilor lor.

Toate acestea pot constitui piedici în construirea psihic cu deficiență de vedere concept de sine realist. Uneori nu doar succesul contribuie la formarea lui, ci și eșecul, esențial pentru adaptarea generală și vocațională. Considerăm că acest ghid este absolut necesar pentru părinții care descoperă că au un copil deficient de vedere, precum și cadrelor didactice care sunt la început de drum în lucrul cu aceștia.

Ce este o deficiență de vedere?

ETIOLOGIE De-a lungul dezvoltării științelor psiho-medicale pedagogice și defectologice, preocupările privind deficiența de vedere au inclus si asidue căutări și demersuri de clarificări conceptuale și de operare cu o terminologie științifică adecvată.

Deficiența de vedere este inclusă, cum este și firesc, în cadrul deficiențelor senzoriale datorate afectării organelor de simț, fiind studiată prioritar de tiflopedagogie. În cercetările moderne, termenul defect este folosit pentru a desemna atât modificările organice care duc la un deficit funcțional diferitele leziuni ale analizatorului vizualcât și deficitul funcțional ca atare în ce masură și sub ce aspecte scade vederea.

psihic cu deficiență de vedere tratament miopie

Spre deosebire de defect, deficiența reprezintă ansamblul consecințelor defectului sub aspectul adaptării copilului la viața înconjurătoare și al structurii individualității lui. În sens larg, ambliopia desemnează toate cazurile de diminuare a capacității vizuale, indiferent de etilogie si gravitate, sau acea scădere a vederii care se menține și după ce s-a facut corecția corespunzătoare. Această definiție se delimitează de cecitate orbirecare, definită în sens larg, înseamnă lipsa vederii.

Simptome de alarma care necesita consult psihiatric: — auzul unor voci cand nu este nimeni in jur — auzul gadurilor in cap cu voce tare — a avut ganduri sau pareri care au parut neobisnuite sau stranii altora — a simtit ca oamenii ar fi impotriva sa — a simtit ca primeste mesaje prin radio sau TV — a simtit ca cineva il spioneaza sau comploteaza impotriva sa cu scopul de a-i face rau — tendinta la izolare sociala IV. Personalitatea paranoida — persoane reci si distante in relatiile interpersonale sau sunt geloase si autoritare daca devin atasate — reactioneaza cu suspiciune la schimbarile de situatie si gasesc motive ostile si rau-voitoare in spatele actelor inocente sau chiar pozitive ale altor persoane — atunci cand ei cred ca si-au confirmat suspiciunile reactioneaza cu furie — persoanele paranoide au tendinta de a lua atitudine legala impotriva altora in special cand au senzatia unei indignari indreptatite, dar ei nu-si pot vedea propriul lor rol intr-un conflict — motivele ostile reprezinta proiectii ale propriilor ostilitati fata de altii — din punct de vedere ocupational, aceste persoane pot fi eficiente si constiincioase, dar au nevoie sa lucreze intr-o relativa izolare 2. Personalitatea schizoida — persoanele sunt introvertite, retrase, solitare, reci din punct de vedere emotional — sunt adesea absorbite in propriile ganduri si sentimente — se tem de apropierea si intimitatea cu altii — sunt reticente, viseaza cu ochii deschisi si prefera speculatiile teoretice in locul actiunii practice 3. Personalitatea schizotipala — persoanele sunt izolate social si detasate emotional, la fel ca persoanele schizoide dar, in plus, prezinta ciudatenii in gandire, perceptie si comunicare, cum ar fi: gandirea magica, clarviziunea, ideile de relatie sau ideatie paranoida — aceste ciudatenii sugereaza schizofrenia, dar nu sunt suficient de severe niciodata 4. Personalitatea antisociala psihopatica sau sociopatica — aceste persoane ignora fara mila drepturile si sentimentele celorlalti — ii exploateaza pe ceilalti psihic cu deficiență de vedere scopul unor castiguri materiale sau satisfactii profesionale spre deosebire de persoanele narcisice care ii exploateaza pe ceilalti deoarece cred ca superioritatea lor ii indreptateste sa faca acest lucru — au toleranta scazuta la frustrare — nu anticipeaza consecintele negative ale comportamentului lor antisocial si nu simt remuscari sau vinovatie dupa aceea — aceste persoane pot explica logic si veridic comportamentul lor sau dau vina pe altii — aceasta tulburare de personalitate este adesea asociata cu alcoolismul, dependenta de droguri, infidelitatea, promiscuitatea, esecul profesional, schimbarile frecvente de domiciliu si condamnarea la inchisoare — tulburarea tinde sa se diminueze sau sa se stabilizeze cu varsta 6.

Conform unor definiții în termeni educaționali, ambliopii sunt persoane care, datorită unei vederi deficitare, nu pot urma cursurile unei școli obișnuite fără a-și afecta vederea sau dezvoltarea lor educațională, dar pot fi educați prin metode special implicand vederea, iar orb este acela care nu are vedere sau al cărui văz este atât de diminuat încât necesită metode educaționale care să nu implice vederea.

În general se utilizează o etilogie comună pentru ambliopie și cecitate, pe baza unui criteriu foarte utilizat, mai ales în oftalmologie, atât pentru clasificare, cât și pentru taxonomia etiologică, și anume localizarea anatomică a afecțiunilor sau patologia segmentelor analizatorului vizual și anexelor sale.

psihic cu deficiență de vedere cum să dezvolți viziunea energetică

Sunt astfel responsabile pentru deficiența vizuală: Boli ale anexelor globului ocular pleoape, aparat lacrimal, boli ale orbitei, conjunctivite. Tulburarile refracției oculare ametropiile: miopia, hipermetropia, astigmatismul.

Afecțiuni ale polului anterior sclerotica, cornee, uvee Afecțiuni ale cristalinului. Afecțiunile polului posterior retina și nervul optic Afecțiuni ale căilor optice intercraniene.

psihic cu deficiență de vedere reguli de bază ale igienei vederii

Glaucomul Accidentele oculare de muncă şi în afară de muncă, la copii, la sportivi. Traumatismele oculare deplasări de masă ale globului, contuzii ale globului, plăgi, dezlipire de retină, produse prin agenți fizici şi chimici, leziuni traumatice, ablatia globului ocular, afecțiuni provocate de medicamente.

Altfel de răspunsuri - Cum ajută tehnologia persoanele cu deficiențe de vedere?

Alterări ale câmpului vizual in afecțiunile coroidei retinei, glaucomul, hemianopsiile. Tulburări ale vederii binoculare strabismul, paraliziile oculomotorii.

deficiente-senzoriale

Tulburări de adaptare la întuneric și lumină. Alterări ale simțului cromatic.

psihic cu deficiență de vedere terapia manuală și vederea

Nu există întodeauna o relație directă între gravitatea afecțiunii segmentului analizatorului vizual și gradul de scădere a vederii; după cum s-a arătat deja, în ambliopiile funcționale nu apar leziuni oculare. Totuși, afecțiunile sau alterările componentelor analizatorului vizual sunt responsabile de deficiența de vedere, acționând fie direct, fie prin mijlocirea unor factori de natură fiziologică sau psihologică.

O sistematizare operativă a cauzelor ambliopiei și orbirii se poate face astfel: Malformațiile congenitale; Cauze sau factori care acționează perinatal sau post-natal, în diferite perioade ale existenței umane.

Tulburarile de sanatate mintala

Există două forme de miopie: Benigna, mai puțin gravă și cu evoluție lentă până la de ani, dar direct favorizată de activitățile școlare care solicită prioritar văzul, mai ales în condițiile de luminozitate inadecvate, prin solicitările de acomodare și convergentă a ochiului pentru vederea de aproape, care pot duce la lungirea diametrului antero-posterior al ochiului.

Maligna cu grad mare al viciului de refracție dioptrii ereditară și cu evoluție și pronostic puțin favorabile deoarece se însoțește în cele mai multe cazuri cu leziuni ale fundului de ochi și tulburări ale tensiunii maculei, cu degenerescența tapeto-retiniană, coroidoza sau dezlipiri de retină, conducând spre cecitate.

Corecția optică este parțial eficientă, fiind tot mai des folosite lentilele de contact. Hipermetropia este ametropia ce apare când axul longitudinal al globului ocular este prea scurt din cauza insuficienței dezvoltări a globilor oculari sau când forța de refracție a mediilor refrigerente este prea slaba, ori curbura corneei prea redusă.

Logopedie Bucuresti, terapie logopedica, defectologie si logopedie prin cabinetul Alexia

Razele luminoase sunt focalizate dincolo de retină, fiind afectată vederea de aproape, la distanța mică. Absența refracției corecte este compensată prin acomodație prin încordarea continuă a mușchilor ciliali ai cristalinului care poate conduce la hipertrofierea lor.

Imaginea obiectelor este mai clară, în timp ce obiectele mai apropiate sunt percepute difuz, încețoșat și neclar. Hipermetropia este proprie mai ales vârstelor mici hipermetropie latentă, de mica gravitate, scăzând odată cu vârsta, deoarece intervine compensația prin acomodarea cristalinului.

Astigmatismul este tot o ametropie viciu de refracțiedatorată imperfecțiunii curburii cristalinului sau corneei psihic cu deficiență de vedere puterii de refracție diferite în diferitele lor zone, putând fi, în cele mai multe cazuri, astigmatism miopic sau astigmatism hipermetropic. Razele sunt focalizate pe retină în mai multe puncte, la diferite distanțe de fovee, formându-se o imagine deformată și neclară.